In Turcia am aflat ingredientul “secret” folosit in bucataria lor care face lintea (gatita sub toate formele: salata, supa crema, ciorba, fel principal) sa aiba un gust atat de bun. Am fost 7 zile in vacanta in Belek si, fara exagerare, aveau supa de linte zilnic, fie la pranz, fie la cina (plus salate si pate).

Incurajata de succesul de care s-a bucurat mancarea de bulgur cu spanac si ardei (din care eu nici nu am gustat), m-am gandit sa repet cu cantitati mai mari.

Prima data cand am facut aceasta mancare, K a devorat toata craticioara la un pranz. E adevarat, a sarit peste ciorba, cerand cu insistenta bolul de mancare pus la racit. Cantitatile de mai jos sunt exact ce a mancat o singura data (stiu, e mult, dar asa a vrut in plus, are unde sa puna :)))

Eu nu sunt fan fasole uscata, nu mi-a placut niciodata. K, insa, ii place, in special daca ii dam si cu ceapa muuuulta :))

Din planificarea saptamanala a meniului K a reiesit ca urma sa avem la pranz dovlecei. Leguminoasa care ar fi urmat la rand cuminte si doritoare de companie era mazarea. Iar cereala – quinoa.

Fetita mea mananca aproape orice, mai putin varza si ciuperci. Habar nu am de ce, cum, unde a capatat „antipatie”, dar nu si nu. In cazul ciupercilor, nu numai gustul o deranjeaza, ci si consistenta, mirosul chiar (mancam eu langa ea la un moment dat, fara sa stie ce imi comandasem, si imediat a sarit „mie sa nu imi dai sa gust ciuperci, ca nu imi plac” ? ).