DESPRE NUTRICIOS
DE CE NUTRICIOS?
Nutricios e o poveste. Frumoasa. Povestea noastra de cand am devenit parinti. Fiecare reteta este parte a unei zile din viata noastra. Nutricios este jurnalul fiicei mele, este mostenirea ei 
Uneori, parcurg unele retete mai vechi si ma cuprinde nostalgia, mi-amintesc apoi exact ziua respectiva, cuvintele ei, expresiile…si ma bucur ca am impartasit anumite retete cu tot cu povestea zilei. Este ca si cum m-as uita la o filmare de familie, o inregistrare „de cand era mica”.
Nutricios pentru noi este o dieta. Asa cum unii sunt vegetarieni, altii vegani, unii traditionali, altii Paleo…noi suntem Nutricios
Nutricios inseamna retete fara ou si lactate. Retete vegane si raw vegane. Apoi, fetita noastra consuma carne si peste, de 2-3 ori pe luna.
Fara zahar (si am ajuns la 4 ani asa).
Nutricios mai inseamna culoare si zambete, „desculteala” si soare, aventuri si nascoceli, generozitate si rabdare, nou si traditional, obrajiori si pulpite
Toate pozele sunt facute de mine, acasa la noi, totul pregatit pentru K, inainte sa se aseze la masa.
Facute initial cu scopul de a vedea si tati ce a mancat K in ziua respectiva, pozele s-au adunat si adunat si pe masura ce raspundeam cerintelor celor apropiati de a trimite retete cu poze pe mail, a aparut firesc ideea de a face un blog/site unde sa scriu o data pentru toti
Ii multumesc lui Dragos ca mi-a transformat ideea in plan concret
Si ii multumesc lui Calin pentru noua varianta Nutricios
Nutricios de la A(lergie) la Z(i) – prima parte
Motivul aparitiei www.nutricios.ro este legat de inceperea diversificarii alimentatiei K, imediat dupa 6 luni si odata cu declansarea alergiilor alimentare.
Fetita noastra are acum 4 ani si este alergica la proteina din laptele de vaca (PLV) si la ou. Le-am descoperit in jurul varstei de 7 luni. Ultima testare IgE am facut-o la 3 ani si, da, era inca alergica.
La inceput nu m-am panicat, era oricum mica si mesele constau atunci in legume pregatite la abur, fructe crude si cereale fierte. Toate pasate. In plus, lapte matern pana la 1 an si 9 luni. Si oricum nu manca prea mult.
De fapt, paradoxal, atunci cand s-a declansat reactia alergica la PLV a fost prima si singura data cand m-am bucurat ca nu mananca. Practic, in ziua in care am introdus in alimentatia ei branzica facuta in casa, s-a inrosit si umflat la fata de la primul varf de lingurita…in urmatoarele 3 minute de la ingerare.
Apoi medicii alergolog si pediatru ne-au recomandat sa nu ii mai dam nimic, niciun aliment din care nu ii mai dadusem pana atunci.
Ei, bine, atunci au inceput primii fiori: pai ce altceva sa ii dau? Pentru ca pana la alergie acceptase putine alimente…de fapt, 2: nectarina (muuuult timp micul dejun al K, singurul fruct acceptat) si cereale pentru copii (pe atunci, cumparam instant, de la firme bio din Germania, eram convinsa ca fac foarte bine).
Galbenusul de ou era introdus deja, dar numai in 2 dati anterioare momentului in care a facut reactie la branzica si foarte putin, mai putin de un sfert. Asa ca i-am dat. Si am ajuns la urgente cu o urticarie pe tot corpul, alba ca varul si fara vlaga.
Analizele de sange au confirmat si alergia la PLV si preoteina din ou.
Si atunci am cam inceput sa ma alarmez. Am inceput sa ma intreb ce va manca mai tarziu? Niciodata prajituri facute in casa, clatite? Ce facem la gradita, scoala? Ce ma fac daca ii strecoara alti copii biscuiti, ciocolata, etc?
Am inceput sa caut retete de post, dar nu eram multumita. Toate erau gatite clasic romaneste, cu ceapa calita in ulei. Sau tot felul de chiftelute de post, insa prajite in ulei. Muuult ulei, sa se rumeneasca bine…
Am extins sfera cautarilor si am inceput sa descopar alimentatia vegana. Apoi raw.
Si…parca junghiul din inima nu a mai durut asa tare. Desi tot ce era atat de frumos prezentat, mai ales in retetele raw, ma refer la torturi, prajituri, stiam ca nu o sa ii pot da sa manace (cele mai multe contin nuci, alune, caju, soia, etc etc).
Mai ramanea de depasit problema cu K, care nu ar fi deschis gura sa manance pentru nimic in lume. Avea buzele sigilate. Calvar!
Nu manca nimic la pranz, desi eram mereu pregatita cu vreo 5-6 combinatii de legume pregatite frumos la abur. Carne – in niciun caz! Nu a acceptat-o deloc.
Atunci am inceput sa ma intreb daca nu cumva fac eu ceva gresit, pregatesc altfel decat ar tebui mancarea…si am zis sa incercam cu mancare la borcanas din comert (grea lovitura pentru principiile mele despre nutritie, dar ce mai conta orgoliul?). Insa m-am gandit ca daca ii va placea, o sa incerc apoi sa aduc ceea ce fac eu la consistenta si gustul mancarii din borcanas.
Insa ea nu a vrut niciun borcanas nimic: nici morcov, nici pastarnac, nici cartof dulce, nicio combinatie a acestora cu alte rubedenii nici nici nici…
Numai lapte matern.
Singurul pe care l-a acceptat apoi a fost dovleac copt (eu facusem pana atunci numai fiert, la abur). Dar numai dovleac. Si am tinut-o asa vreo 2-3 luni la un moment dat a acceptat si morcov, dar mai rar.fake watches swiss made
Toata lumea ma speria, ca nu e copilul hranit cu trebuie, ca nu mananca nicio proteina, cum o sa se dezvolte?top rated replica watches sites
Nutricios de la A(lergie) la Z(i) – partea a doua
Am inceput sa studiez. La inceput: ce contine dovleacul (si am aflat cat de multe proteine contine; copilul meu, foarte inteligent a ales sa manance exact ce ii lipsea din corp – inca de atunci am inceput sa ii ascult instinctele in materie de alimentatie, dar acesta e alt subiect pe care o sa il dezvolt la un moment dat).
Apoi am citit carti, materiale si articole celebre, tratate, retetare, principii de nutritie, food science etc etc etc.
Orice imi cadea in mana, fizic sau virtual, devoram tot. Erau atat de multe informatii, incat ma simteam descurajata, indoita de capacitatea mea de a-i oferi fetitei mele o hrana echilibrata si bogata nutritiv. Plus ca alaptam noaptea din 3 in 3 ore, eram destul de neodihnita, ca sa zic frumos de aceea uneori ma trezeam dimineata, entuziasta de ceva ce citisem noaptea, numai ca…nu puteam sa imi aduc aminte. Si nu ma refer ca nu imi aminteam UNDE citisem, ci CE citisem…si ma treceau apele gandindu-ma ce anume m-a facut cu o seara inainte sa spun „uaaaaauuuu”, ca apoi sa nu se lege nimic in mintea mea…
Cu cat citeam mai mult, cu atat mai speriata ma simteam. Mi se parea ca tot ce aflam nou era deja un lucru stiut, toata lumea stie, numai eu, nu. Insa incet-incet, dupa vreo 3-4 luni lucrurile parca au inceput sa se lege si aveam idee despre ce ar trebui sa fac sa depasim problema meselor.
Am reinceput sa gatesc (desi pana sa accepte dovleacul, cu toate ca ii ofeream borcanas, aveam si legume pregatite de mine…degeaba, bineinteles).
Ii puneam castronelele pe tava, pe servetel de masa cu broderii, dantele si alte fineturi. Glumeam si radeam impreuna…pana la prima lingurita. Nu am certat-o niciodata, nu m-am suparat pe ea (ma mai duceam la baie si plangeam jumate de minut apoi ma intorceam si continuam cu zambetul pe buze).
Si am pregatit pranzul in fiecare zi, desi stiam ca nu o sa manance. Pana cand, rabdarea mea a depasit rezistenta ei, iar scumpa mea K a inceput sa manance. Avea 1 an si 1 luna – dar eram fericita, niciodata nu e prea tarziu. Primul pranz acceptat: mancare de conopida
Eram asa de exaltata, ca nu stiam ce sa fac: sa pun mana pe telefon sa il anunt pe sotul meu, sa stau calma ca nu cumva sa stric ceva din “peisaj” si sa nu mai manance…
Cea mai mare fericire! Depasisem un mare obstacol (care, sincer, poate fi cu adevarat grav in familiile in care un copil nu mananca. Acei parinti vor intelege exact ce zic)
Acum? Mananca absolut orice, ideal sa fie gatit de mine, dar mai acceptam si mese in oras :). La 13-18 luni manca toate fructele, mai putin cele de padure: cirese, visine, agrise, caise, piersici, nectarine, ananas, banane, portocale, lamai, prune, mere, pere, struguri, afine (ohhhh, afinele – cate 3-4 linguri dimineata, in sezon), boabe de catina crude de ni se facea noua acru (plus din miere, cate 3-4 linguri dimineata etc etc etc. Acum, la 4 ani, mananca toate fructele, fara restrictii.
Toate legumele crude si gatite, de vreo 5 ori pe saptamana usturoi, ceapa si praz crude; toate “verziturile”: spanac, urzici, loboda, stevie, macris, salata; leguminoase aproape zilnic: mazare, fasole, linte, naut, etc; aproape toate cerealele: mei, ovaz, orez, orz, quinoa, bulgur, cus-cus, grau spelta etc etc etc.; migdale, susan, chia, seminte de dovleac, de floarea soarelui etc; gemuri si dulceturi fara zahar (oricat de acrisoare ar fi fructele, nu este nevoie sa completam cu miere, mananca cu bucurie orice gem fara zahar).
Toate retetele postate pe site reprezinta mesele K, de fapt ceea ce are mare succes.
Am reinventat retete citite si le-am adaptat nevoilor ei, sau mai bine zis, interdictiilor.
Nutricios de la A(lergie) la Z(i) – partea a treia
Si atunci m-am gandit la acest site si cum ar putea sa ajute familiile cu copii aflati intr-una din situatille pe care noi le-am depasit.
„Pe cele ce ochii tai le-au vazut, spune-le!” (Evanghelia dupa Luca)
Initial nu am crezut ca un (alt) site despre alimentatia copiilor (si nu numai) poate atrage interes. Dar mi-am dat seama ca e necesar. De ce? Pe K nu o puteam incadra in niciun curent alimentar din urmatoarele motive:
- Nu consuma proteina animala (lapte, ou) din cauza alergiilor (deci nu e lacto-ovo-vegetariana)
- Consuma carne din surse controlate (vitel de tara, pui si curcan de tara; sau din comert, bio) – cam o data/doua ori pe saptamana cand cere singura (deci nu e vegana complet, strict alimentar vorbind)
- Nu consuma soia – prea multe controverse si, instinctiv, nu ma inspira. Plus ca fiind alergica la proteina din laptele de vaca sunt sanse mari sa fie alergica si la soia (asa au fost traduse rezultatele analizelor ei)
- Nu consuma oleaginoase, la varsta aceea de 1 an jumate, cu exceptia migdalelor (deci raw clasic nu poate fi – aici a trebuit sa reinventez cel mai mult)
- Incerc sa fac retetele ei concentrate in proteine, calciu si fier.
- Nu consuma nicio grasime incalzita peste 40 de grade
Daca macar o familie/un parinte va gasi inspiratie in site-ul nostru si va depasi, astfel, o problema de alimentatie si nutritie a copiilor lor, atunci scopul meu este indeplinit (si ma voi ruga si voi spera ca acea persoana/familie sa povesteasca ce au aflat si altora aflati in situatii similare).
De ce Nutricios? Nu am putut sa ma hotarasc ce pot sa spun despre un fel de mancare de-al K: ca este nutritiv sau ca este delicios? first copy watches in karachi