Toata vara (de fapt, sezonul mai-octombrie) K a mancat cel putin o rosie mare la pranz. Rosii bune, din gradinile bunicilor, prietenilor etc si de la www.legumefericite.ro
Cum ne-am invatat sa mancat tot felul de supe si ciorbe (ca doar plictiseala e dusmanul nostru :)) am ajuns cu lista si la supa de rosii, numai ca mi-a parut rau sa distrug enzimele si vitaminele prin fierbere, asa ca o supa raw era cea mai buna varianta pentru noi.
Intr-o seara, stand cu K la culcare, ma gandeam ce as mai putea face pentru K mea dragalasa, ce nu a mai mancat in ultima saptamana.
Si, sub inca satisfactia unui nectar nutriciossssss a carui reteta o sa o postez curand, mi-am stabilit ca pentru a doua zi la pranz sa incerc aceasta combinatie. Zis si facut, numai ca ceea ce gandesti intins in pat se prea poate sa nu iti amintesti perfect…am uitat sa adaug un ingredient. Eeee, asta sa fie problema, la cat de repede a disparut se impune repetare. Caci, nu-i asa? Repetand vom ajunge la retete mai bune, mai complexe si mai multumitoare pentru noi.